Cum de-am ajuns așa nostalgici după trecutul comunist?

* „Fabrica de nemurire”. E adevărat, n-am prins prea mulți ani de viață în „Epoca de Aur”, dar am rămas cu trauma cozilor, a frigului de acasă și de la școală, a lecțiilor făcute la lumina lămpii, a apei potabile (reci) furnizate cu program. De apă caldă nici nu se punea problema! Ah, și a nesfârșitelor „Omagii” și „Cântări” de care aveam parte în cele câteva ore de program tv zilnic.

Și totuși, într-un un sondaj din iulie 2025, jumătate dintre cei intervievați considerau că regimul comunist a fost un lucru bun pentru România.
Cum s-a transformat amintirea unui regim bazat pe cenzură și frică într-o nostalgie după o ordine idealizată, hrănită adesea și de dezamăgirile prezentului?... Am putea afla din documentarul de reflecție pe care TVR1 îl difuzează în premieră joi, 7 mai, de la ora 22,00: „Fabrica de nemurire”, semnat de jurnalista TVR Timişoara Cristina Băican.

„Producția cartografiază mecanismele prin care o generație a fost învățată să creadă într-o versiune supradimensionată a trecutului, construită special, începând cu 1970, pentru a legitima un stat opresiv”, explică televiziunea națională: „La mai bine de 35 de ani de la căderea regimului Ceaușescu, o ideologie veche de peste jumătate de secol continuă să modeleze identitatea unei națiuni. Documentarul arată cum acel trecut idealizat, asamblat piesă cu piesă pentru a masca izolarea României de la acea vreme, dar și duritatea condițiilor în care trăiau românii au lăsat urme adânci în mentalul colectiv. Mai mult, parte dintre narațiunile construite atunci vulnerabilizează o întreagă națiune în fața provocărilor de astăzi, dar, în același timp, oferă o cheie de înțelegere pentru tulburările prezentului”.