Implant dentar Straumann și adiție osoasă: când pot fi necesare ambele proceduri

Un implant are nevoie de os suficient în poziția în care urmează să fie inserat, însă pierderea unui dinte poate fi urmată, în timp, de modificarea volumului osos din zona respectivă. De aceea, două persoane care trebuie să înlocuiască același tip de dinte pot primi planuri de tratament diferite: una poate avea condiții pentru inserarea directă a unui implant dentar Straumann, în timp ce pentru alta medicul poate recomanda și o procedură de augmentare osoasă. Diferența nu ține doar de implantul ales, ci mai ales de anatomia și situația clinică a pacientului.

De ce contează volumul osos înainte de inserarea implantului?

Implantul este inserat în osul maxilar sau mandibular, iar planificarea intervenției presupune evaluarea cantității și configurației osului disponibil, precum și a structurilor anatomice din apropiere. Dacă volumul osos nu permite poziționarea implantului în condițiile stabilite de medic, poate apărea indicația unei adiții osoase.

Înainte de alegerea unui implant dentar Straumann, evaluarea imagistică oferă informații importante despre anatomia zonei. Astfel, medicul poate stabili dimensiunea și poziția implantului și poate analiza dacă este necesară regenerarea osoasă înaintea sau în asociere cu intervenția implantară.

Adiția osoasă se poate realiza înainte sau odată cu implantul

Necesitatea unei augmentări nu înseamnă automat că pacientul va trece prin două intervenții complet separate. În anumite cazuri, adiția osoasă și inserarea implantului pot fi realizate în aceeași etapă chirurgicală. În alte situații, este necesară mai întâi reconstrucția volumului osos, urmată de o perioadă de vindecare și abia ulterior de inserarea implantului.

Alegerea variantei nu se face după o regulă universală. Un implant dentar Straumann poate face parte din planuri terapeutice diferite, iar succesiunea etapelor depinde de deficitul osos, localizarea dintelui care trebuie înlocuit și condițiile individuale ale pacientului.

Un volum osos redus nu înseamnă întotdeauna adiție

Există și situații în care medicul poate analiza posibilitatea utilizării unui implant cu alte dimensiuni, fără realizarea unei augmentări complexe. Sistemul Straumann include, de exemplu, variante Roxolid®, realizate dintr-un aliaj de titan și zirconiu, disponibile inclusiv în configurații cu diametru redus sau lungimi mici pentru anumite indicații clinice.

Mai multe informații despre variantele de implant dentar Straumann și planificarea tratamentului sunt disponibile la https://www.dental-med.ro/implant-dentar-straumann/. Posibilitatea evitării adiției osoase trebuie însă stabilită individual; existența unor implanturi mai mici sau mai scurte nu înseamnă că acestea sunt potrivite pentru orice deficit de os.

De ce nu poți afla planul doar uitându-te la spațiul rămas?

Lățimea golului dintre dinți nu arată cât os există sub gingie. Un spațiu care pare suficient privit în oglindă poate avea particularități anatomice care influențează intervenția. Tocmai de aceea, consultația și investigațiile imagistice sunt importante înaintea stabilirii planului.

Alegerea unui implant dentar Straumann presupune mai mult decât selectarea unui anumit model. Medicul trebuie să analizeze osul disponibil, gingia, poziția viitoarei lucrări și raportul cu structurile anatomice din apropiere, astfel încât întregul tratament să fie planificat pentru situația respectivă.

Implantul și adiția osoasă nu sunt proceduri concurente

Adiția osoasă nu reprezintă o alternativă la implant, ci poate fi o etapă necesară pentru crearea condițiilor în care tratamentul implantar să poată fi realizat. În alte cazuri, anatomia existentă sau alegerea unei configurații adecvate de implant poate permite o abordare fără augmentare.

Prin urmare, faptul că un pacient dorește un implant dentar Straumann nu poate spune, de unul singur, dacă va avea nevoie și de adiție osoasă. Răspunsul apare după evaluarea clinică și imagistică, iar planul final poate varia de la inserarea directă a implantului până la asocierea tratamentului cu proceduri de regenerare osoasă.

(P)