Românii au talent… de foame

* Răutăţi gratuite. „Ce caută japonezii, etiopienii, ruşii… ce-or mai fi ei la «Românii au talent»? Ce, noi n-avem români talentaţi?”, este comentariul nefericit pe care-l aud sau văd de fiecare dată când pe scena unui concurs naţional de talente urcă un străin. Desigur, şi românaşii noştri uimesc lumea pe la emisiunile altora, dar asta nu se pune. În realitate, cred că e un câştig faptul că nişte concurenţi străini vin special aici, să ne ofere momente fabuloase. Iată, de pildă, Kiriku Brothers au fost şi la „Spaniolii au talent”, au venit şi la „Românii au talent”, chit că sunt etiopieni. M-a impresionat mărturia lor din culise: „N-am făcut nimic fără Dumnezeu. Ne gândim mereu că ne ajută”. Momentul lor de acrobaţie a fost mai mult decât spectaculos. Realmente, am avut senzaţia că fratele cel mic nu are oase în el, că-i o păpuşă elastică zburând prin aer. „Incredibil! Incredibil moment!” s-a strigat şi de la masa juriului, care i-a copleşit cu laude pe etiopieni. Asta până când s-au retras de pe scenă şi am auzit-o pe Andra: „Dansează ăştia de foame, săracii, pe-acolo!”. Iar Andi a continuat: „Cam asta-i! Se vede întotdeauna: când oamenii o duc greu în ţara lor sunt dispuşi la eforturi supraomeneşti”. Eu ştiu că nici ursul nu joacă de bună-voie, dar mi se pare nedrept să pui sărăcia pe seama unui har lăsat de Dumnezeu!