„Un război de 20 de ani care... care nimic”

* Neputinţă. N-am spus-o eu, ci Ştefania Cîrcu, la "Starea Naţiei de vacanţă", însă mă regăsesc din plin în cuvintele ei. Da, a fost weekend plin pentru fanaticii religioşi. Şi nu mă refer la cei care-au ieşit cu "normalitatea" în stradă. Ci la talibanii care au intrat în Kabul şi, la o lună de la plecarea americanilor, au iar Afganistanul în mână. "Pe aeroportul din Kabul sunt o groază de afgani încercând cu disperare să părăsească ţara. Dramele au reapărut: execuţii publice, amputări, femeile nu mai au voie să meargă nici la piaţă neînsoţite de un bărbat. Lumina fanatismului se revarsă din nou asupra acelei părţi de lume. Oameni care cad din avionul care părăseşte Kabulul. Se legaseră cu sfori de roţile aeronavei într-o încercare disperată de a părăsi ţara. Acesta e rezultatul unui război pentru libertate şi democraţie? 20 de ani de luptă pentru pacificare se termină cu oameni care cad în gol?! Încă o dată americanii au dus democraţia undeva şi… ce să vezi, democraţia a plecat odată cu ei! Încă o dată s-au băgat trilioane în industria de război şi iată rezultatul. Un război de 20 de ani care… care nimic. Ar fi de datoria Europei şi a lumii civilizate expansioniste ca măcar să le acorde acum azil celor care vor să plece din iadul ce urmează în Afganistan", a spus Ştefania Cîrcu. Pod aerian pentru Afganistan? Sau îndrăznesc eu prea mult…