Când (nu) înveţi arta de a seduce

* Confesiuni. „Arăţi ca un înger,/ păşeşti ca un înger/ vorbeşti ca un înger…/ dar eşti dracu’ deghizat!”, îmi fredonau gândurile în aşteptarea prea lungă a răspunsului „Femeia este înger sau demon?”. A fost una dintre cele „40 de întrebări cu Denise Rifai” unde invitat a fost, duminică noapte, actorul Florin Zamfirescu. „Nu ştiu. Dar este atât de bine că există femeia! Şi acum sunt îndrăgostit! E o stare de deschidere, îmbrăţişătoare, o stare care te face să iubeşti tot ce e în jur! Să-ţi placă, să vibrezi, să te bucuri şi să te mai şi superi! Omenirea ar fi mult mai săracă şi mai pustie dacă nu ar exista femeia aşa cum este ea acum. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a dat-o”, a răspuns Florin Zamfirescu. Cele trei căsnicii pe care le-a avut au fost rezumate pitoresc: „M-am amăgit cu căsătoria ca maimuţa care alege cea mai colorată mărgică”. Însă o altă mărturisire m-a făcut să zâmbesc: „Când a învăţat Florin Zamfirescu arta de a seduce?”. De fapt, era vorba despre o broşură cu acest titlu, pe care a găsit-o prin casă, pe care i-a arătat-o tatălui său întrebând unde trebuie „să se ducă”. Şi a primit drept răspuns o palmă: „Mi-a luat-o şi nu am mai găsit-o niciodată, cred că a pus-o pe foc. Şi n-am învăţat să seduc nici acum. N-am învăţat niciodată. A trebuit să mă lupt. Spre deosebire de fiul meu, care a avut totdeauna succes la fete… eu m-am chinuit mult ca să cuceresc o femeie. E adevărat că după aia m-am chinuit ca să mă despart!”…