La inundații, ca la reality-show

* Ajutor. Încă mă mai minunez ca proasta, deși la fiecare calamitate văd acest fel de imagini: salvatori salvând și de-alde gură-cască... privind. Desigur, salvarea se face după niște reguli foarte clare. Altfel riști să faci mai mult rău - ireversibil sau chiar fatal - în loc să salvezi! Așa cum e în cazul acordării primului ajutor unor victime ale unui accident rutier. Dar nu despre o asemenea salvare e vorba. Ci despre năpăstuiții inundațiilor. Pompieri ducând în cârcă bătrâni, bolnavi ori oameni ajunși la capătul puterilor și al deznădejdii. Și când ajung în zona de "uscat", câte doi-trei bărbați, destul de în putere - la prima vedere - asistă la operațiunea de salvare. Cu mâinile în sân ori în buzunare, după confort și posibilități. Desigur, sunt doar niște imagini subiectiv-interpretabile. Poate că oamenii aceia doar își trăgeau sufletul, odihnindu-și brațele cu care până atunci ajutaseră… Ori se luptaseră să (se) salveze. Desigur, mai sunt și bun-creștini care au trecut pe lângă curțile și casele inundate ale vecinilor, privindu-le cu atenție și îngrijorare, în drum spre slujba de la biserică. Doar sâmbătă a fost Ziua Crucii! Firește, luciul de apă care acoperea o grădină, o gospodărie, agoniseala unei vieți de om, nu putea fi adunat și îndepărtat nici cu pompele. Dar măcar să fi strigat la vecini ca să-i întrebe dacă-s vii. Ori dacă au nevoie de ajutor. Fie și de o vorbă bună... Din păcate, la fiecare nenorocire, unii asistă ca la un reality-show. Tot e bine! Măcar nu fac mai mult rău...