În istorie nu-s minciuni, ci adevăruri prost spuse...

* Istorioare. "Care sunt cele mai mari minciuni din istoria României?", a fost una dintre cele "40 de întrebări cu Denise Rifai" la care a răspuns istoricul Adrian Cioroianu. Recunosc, aproape că mi-am ținut respirația ca să nu scap un cuvânt din răspuns. "Nu știu dacă există minciuni. Sunt adevăruri prost spuse. Nici măcar povestea cu Ceaușescu, marele revoluționar, să știți că nu era o minciună. Ceaușescu, într-adevăr, a intrat în mișcarea asta comunistă destul de tânăr și n-avea 18 ani la prima arestare. Dar eu eram convins că sunt falsuri. Fake-uri, cum am spune azi. Eram elev de liceu și credeam că e mai adevărată versiunea că Ceaușescu ar fi fost prins furând geamantane în gara Ploiești. Așa se spunea! Ca să aflu acum: se pare că Ceaușescu a fost totuși apropiat de Partidul Comunist înainte de a avea 18 ani. Or fi și minciuni. Un exemplu de minciună e chestia asta: «Dom'le, a făcut și lucruri bune», despre un dictator. Vă dau un exemplu: Regina Maria a României era bolnavă la Berlin în anii ’36, ’37, ’38 și Hitler, cancelarul Germaniei, îi trimitea flori. Păi și pot eu acum să spun: «Dom'le, totuși, Hitler a făcut și lucruri bune!». Asta ar fi o minciună. Altfel sunt adevăruri prost spuse... sau băgate sub preș", a spus Cioroianu, dând ca exemplu ceea ce se învăța despre monarhie în timpul regimului comunist. Când nimeni nu afla mai nimic despre Regina Maria. Cu tot respectul, dar fiecare regim vine cu "istorioara lui". Și puse cap la cap alcătuiesc, sau nu, întregul unui popor...