Cu onestitate, despre muzică şi droguri

* Guţă. De ce să nu recunosc, tatuajul de pe fruntea lui Nicolae Guţă, dedicat tatălui său, îmi tot fura atenţia la începutul emisiunii „40 de întrebări cu Denise Rifai”. Apoi a venit primul răspuns care mi-a captat atenţia: „A asculta muzică bună nu ţine de clasa socială, nici de pregătirea profesională sau intelectuală. Pur şi simplu, dacă îţi place, asculţi!”, spunea Guţă, explicând că, de-a lungul carierei sale, a întâlnit mulţi oameni şcoliţi cu adevărat. Lăutarul n-are decât nouă clase şi două săptămâni de-a zecea.

„V-aţi drogat vreodată?”/ „Sincer? Eu sunt om drept! Am încercat, ca să nu mor prost. Auzisem diferite mituri: că eşti mai tare, că eşti mai viril, că eşti aşa, că eşti mai sexos, că eşti mai… Pe chestia asta am fost şi la muieri. Să văd şi eu cum e! În afara faptului că am simţit că-mi zboară vena de la cap şi am crezut că va fi ultima mea zi, n-am simţit nimic. Nu doresc nimănui nici măcar să încerce! E doar în închipuire!”, a spus Guţă, privind în ochii interlocutoarei. Între noi fie vorba, câte persoane cu celebritatea şi cu experienţa lui de viaţă ar avea puterea să spună cinstit că au încercat drogurile şi că nu sunt pentru ei?

A trebuit să-i dau dreptate jurnalistei Denise Rifai, la finalul interviului: Nicolae Guţă este un artist de succes, cu o voce excepţională, care, în ciuda scandalurilor în care a fost implicat, a vieţii sale tumultoase, a femeilor nenumărate pe care le-a iubit şi a numeroşilor copii, rămâne un om onest, modest, cu respect faţă de valori şi tradiţie.