Cezar Ouatu şi-a luat „rochiţă” de Eurovision

* „Triluri de bibiloi sugrumat”. Bine, eu am înţeles că în ultimii ani punctul forte al reprezentantelor României la Eurovision (Elena Gheorghe, Elena de la Mandinga) l-au constituit ţâţele, pardon, pieptul lor talentat, pus în valoare de un decolteul mai profund decât calităţile vocale. Dar când eşti bărbat, chiar dacă te dai contratenor, nu ştiu dacă o rochie/capot teribil de sclipicios şi cu decolteu până la buric e cea mai potrivită… ţinută pentru scenă. Vorbesc despre apariţia catalogată de televiziuni ca „şocantă” a lui Cezar Ouatu la repetiţiile semifinalei Eurovision. Crucea imensă, de cocalar aninată de gât mi-a făcut pielea de găină. Şi ca fapt divers, degeaba şi-a epilat părul de pe piept, dacă îi iese prin decolteu pilozitatea de pe burtă. Brrr! Sincer, de unde-o fi luat minunea aceea cu guler mare, lungă până la podele. Din garderoba iubitei lui, Angela Gheorghiu? N-aş zice! Şi dacă poţi, scrâşnind din toţi rărunchii, să scoţi „triluri de bibiloi sugrumat” - ca să citez din genialul CTP - adică poţi cânta ca o soprană, de ce trebuie să te îmbraci precum o femeie?
* Ciorăpei cu floricele. Când doctorul Cristian Andrei a spus că bărbaţii din România sunt efeminaţi, mi-am zis că poate s-a uitat prea mult după Cătălin Botezatu. Spuneţi-mi şi mie, ce prestanţă bărbătească mai poate avea un bărbat într-un sacou fucsia, galben-canar sau verde-fistic, cu pantaloni scurţi până la gleznă, mulaţi, şi ciorapi cu floricele? Dacă mai adaug şi un papion din porţelan la gât avem deja o apariţie cu sexualitate incertă. Da, cică ultima fiţă în materie de modă masculină e să ai ciorapi cu floricele, cu oiţe, cu fundiţe şi dunguliţe multicolore. Da’ nu pentru o seară hazlie în doi, ci ca să ieşi aşa pe stradă. Acum nu zic că bărbăţie înseamnă ceafă lată, tatuaje şi muşchi, ori să-ţi înşiri femeile „marcate” şi să-ţi măsori bărbăţia în direct la televizor, dar măcar să arăţi cum se zice „românul are şapte vieţi în slipu-i de aramă”!