Ave Maria!

(despre cerc)

Descântecul Mariei m-a lecuit de toate,
nu mai poftesc la mofturi şi nu mai fac păcate,
mă dau frumos de-a dura-ntre Zero şi Nimic
şi caut începutul lungimii la covrig.

Abia aştept să vină, să vadă, să învingă
soldatul din tranşeea iluziei. Mătincă
în ceastă bătălie sunt ultimul soldat
cu Sinele în flăcări, cu sufletul curat.

Covrigul, lumânarea, coliva şi prescura
spun cât de mare-i cercul şi cât durează dura;
descântecul Mariei cred că a fost blestem;
mă pregătesc de pace şi, totuşi, o mai chem.

Din milă şi-ndurare, din sfântă laşitate,
păstrez ultimul glonte, pun steagul pe cetate,
mai cânt ave Maria! zvârl glontele şi strig
şi desenez sfârşitul lungimii la covrig.