Făt-frumos din Lacrimi (dosarele Z)

(!) o văd pe maria cum vine/ cu căldarea plină de la fântâna cea secată,/ cum se opreşte din când în când,/ cum se odineşte,/ cum mai are câteva prăjini şi ajunge la mine (!)
(!) aştept cu nerăbdare s-o întreb de unde a luat apă,/ dacă fântâna-i goală,/ să-mi spună dacă a văzut fântână cu gura în jos/ şi dacă a-nvăţat la şcoală/ cum se face făt-frumos/ din tei şi din dragoste şi din întâmplare.../ şi dacă a băut lună nouă şi lună plină din căldare (!)
(!) o văd pe maria cum se apropie/ şi cum se opreşte/ şi-mi spune că a plâns de tristeţe,/ lângă singurătatea fântânii părăsite,/ a plâns mult şi româneşte,/ până când a umplut căldarea cu lacrimi,/ până când a răsărit luna şi s-a uitat în căldare/ şi l-a văzut pe făt-frumos,/ făcătorul de fântâni cu gura în jos (!)