Conferinţele Centenarului, prin Direcţia de Cultură. Cătălin Negoiţă ne-a trecut din nou Dunărea

Lună de lună, Centenarul va fi marcat la Galaţi printr-un şir de, necesare spiritului şi educaţiei, conferinţe de istorie cu totul speciale,  organizate de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi.

Prima din serie a fost deja un succes. Deschisă în seara de 28 februarie, în Sala de conferinţe de la ultimul etaj al Lapidariumului - secţie a Muzeului de Istorie "Paul Păltănea", avea pregătite deja o sută de scaune, însă a mai fost nevoie şi de altele! Şi tot n-a încăput toată lumea. S-a stat şi în picioare, şi pe hol. Au fost prezenţi cercetători ai istoriei, oameni de cultură, elevi şi profesori, studenţi, studenţi de-ai conferenţiarului - conf. univ. habilitat dr. Cătălin Negoiţă, directorul Direcţiei pentru Cultură. Despre care am aflat că tocmai a primit şi titlul de doctor habilitat.

Tema conferinţei, "Cum am dobândit Cadrilaterul", urmărită cu interes, după expunere venind şi întrebări din public, dovedeşte că de ani buni (conferenţiarul lansase, în 2009, chiar două cărţi despre Cadrilater, teritoriu vremelnic stăpânit de România) nimeni nu a mai cutezat să… treacă Dunărea! Conduşi de Principele Ferdinand, cu doar patru soldaţi căzuţi în schimbul de focuri, Armata Română cucerea în 1913 Bulgaria şi anexa Cadrilaterul. Ca să nu-i jignească pe învinşi, Regele Carol I ceda telegramelor lui Ferdinand, ale ţarului şi împăratului austro-ungar şi oprea Armata chiar în faţa Sofiei. Cu câteva excepţii de violenţă bulgărească şi de jaf românesc, gestul a liniştit atmosfera, îndreptând-o spre… negoţ. Aşa îşi începea conferenţiarul povestea… A vorbit liber, nu a citit: se vedea că ştie şi în somn poveştile! Putem însă citi noi cărţile sale din 2009: "Ţara uitată. Cadrilaterul în timpul administraţiei româneşti 1913-1940", Editura Fundaţia "Scrisul românesc" - Craiova (o dezvoltare, pe aproape 550 de pagini mari, a tezei sale de doctorat) şi, în acelaşi an, la aceeaşi editură, volumul despre lumea violenţelor interbelice "Între stânga şi dreapta. Comunism, iredentism şi legionarism în Cadrilater (1913 - 1940)". Carte apreciată atunci în mediul academic: "O sinteză bine documentată şi un act de mare curaj" (prof. univ. dr. Mihai Iacobescu), "o lucrare solidă, cea mai temeinică din câte cunoaştem, o veritabilă contribuţie ştiinţifică, superioară tuturor studiilor anterioare tratând problemele Cadrilaterului" (prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu). Prof. univ. dr. Dumitru Şandru, de la Iaşi, care şi prefaţa cartea, o numea chiar "operă de referinţă ce se cuvine a fi elogiată", despre o temă tratată până acum doar fragmentar.