Cântând în Baie (II) (dosarele Z)
E mare cada. Parc-ar fi decadă.
Înghit puţin. Rămân la suprafaţă.
Nu am colac la mine, să mă scoată.
O, evrica! Scot dopul! Sunt în viaţă!
Şi mă aşez pe margine-ntâmplării,
în perspectiva Raţiunii Pure –
vine pe Kant indiferenţa mării –
logos docil şi murmur pe secure!
Manelele mă iau din gândurare.
S-apropie pereţii. Ce albastră
e altă Sferă!...Parcă văd cum sare,
cu tot cu baie, plânsul, pe fereastră!
Aş vrea să am, măcar în cot, durere,
şi-un vierme hâtru-n silă să mă roadă,
decât s-aud, să ştiu că mi se cere
să nu mai cânt în baie Niciodată!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.