Vecina cea de Taină (I) (contra/informaţii sub descoperire)

Vecina cea de taină stă la parter şi poate
vedea mereu ce mişcă prin faţă şi prin spate!...
(e genă militară, pândeşte mult şi lent,
e naltă, gravă, lungă şi sublocotenent!)

Mă ţine în rezervă, aşa... la o adică,
să-i onorez comanda, încet şi fără frică:
târâş, culcat, la dreapta, la stânga, drept, uşor...!
(poeţii ştiu să rabde, nu mor pentru popor!)

Mă uit la ea cum ţine la vrajă şi la curte...
şi-mi zice că visează plămadă pentru turte
să facem... (harcea-parcea, sublim şi amândoi)...
femur de păsărică, piept gol şi ouă moi!)

Vecina cea de taină se face foc şi vine
(în fiecare seară) să-mi sufle despre tine
cuvinte sulfuroase, de dulce şi de post...
iar mie să-mi arunce (pe nas) că sunt un prost!