Vecina cea de Taină (II) (contra/informaţii sub descoperire)

Şi cică eşti parşivă, mă clocoteşti cu toate
muierile rămase în pană de păcate,
mă faci netot, nemernic, nerod, nefast, retard,
frumos ca dracu-n lemne, deştept până la gard!

Vecina cea de taină mă cheamă la culcare
când tu mă dai afară că n-am în buzunare,
că nici o (mala)divă nicicum nu-mi spune nu
când cer nişte hârjoană... (mă rog, aşa crezi tu!)

Adeseori, visează în locul meu şi plânge...
şi-i vine să mă strângă de gât, şi chiar mă strânge,
că tu apari în visul ei, care e al meu...
(mă strânge, mă insultă, mă face derbedeu!)

Şi-mi pune-(n tocăniţă) cucută şi cianură,
poate se-ndură moartea şi-mi intră-n anvergură...
dar io rezist la toate, că-s tern, dar şi divin,
mai tare decât cela (şi) ceea Rasputin!