Descântec de Vreme Rea (pentru cea mai frumoasă femeie de la cel mai important ghişeu)
Bate vântul frunzele pe vale/ – unde mai găsesc iubirii tale
loc de legănare, loc de joacă,/ să întindă mâinile, să tacă?...
Îmi aduc aminte...se aude/ cum făceam din clisă paparude,
şi ploua...şi ne strigau afară/ flori de tei şi lemne de vioară!
Aşteptam până răsare luna/ şi făceam frumos întotdeauna –
răsărea din ochii tăi de fată/ – bată-te norocul să te bată!!!
Greierii cântau la drumul mare,/ hoţii le furau din buzunare –
cântecul acesta nu se teme/ că îl mută toamna-n crizanteme!
Numai frig şi dor şi lemne ude/ – vara a rămas în paparude,
plouă fără milă şi iar plouă:/ tu aştepţi cu mâinile-amândouă!
Bate vântul frunzele pe vale/ – unde să fac loc iubirii tale?...
n-am loc, dar am inimă curată/ – bată-te norocul să te bată!!!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.