Cea mai Frumoasă Păcăleală (pentru cetitorul Ovidiu Cuzi, La mulţi Ani!)

Şi parcă Niciodată nu a fost mai Întuneric
şi mai Frumos în noaptea de Paşte,
când am văzut atâtea lumânări în cimitir
şi am crezut că cineva (SE) NAŞTE
chiar în prima Secundă a Învierii
şi este primit cu multă Lumină pe Pământ –
 
şi mă întreb dacă nu cumva Învierea
este NAŞTERE din când în când,
este Învierea unui Mort, care se Repetă
mai rar sau mai des,
după cum Domnul Acela scrie linii cu cretă,
pe Tabla lui fără Început şi fără Sfârşit,
acoperită cu ţărână ori cu zăpadă...
şi aprinde lângă fiecare linie câte o lumânare,
să credem că NU MURIM NICIODATĂ!