Tratat de Recunoaştere (dosarele Z)

(!) iar Luna care-ţi bate pe obraz
când dormi cu Visul în/spre Veşnicie,
e tot ce-a fost Frumos şi a Rămas
din ce-am Descoperit că Nu (se) Scrie
pe nici o Vreme şi pe nici un Timp,
pe nici o Carte şi pe nici o Frunte –
Talger de Aur, Linişte cu Nimb,
Regină a seducţiei Rotunde (!)
 
(!) trece în Sus şi-n Jos, trece Încet,
Plină şi Nouă, Singură şi Movă –
mă uit şi mi-amintesc de ce tot Cred
că nu se-ntâmplă nici o Catastrofă
atâta Vreme şi atâta Timp
cât seamănă cu Tine şi mă ştie
că n-am s-o dau pentru Nimic la schimb
şi n-am să-i tulbur Visu-n Veşnicie (!)