O Steauă (dosarele Z)

(!) a fost odată perpendiculară/ - acuma-i ostenită şi străină,/ e tot mai înclinată şi amară,/ închide-n ochi o flacără puţină (!)
(!) şontâc-şontâc, se duce să apună/ frumos, tăcând, încet, ultima oară.../ şi toţi întunecaţii or să spună:/ ducă-se naibii, că a fost o chioară (!)
(!) a fost a lui - a celui care ştie/ ce pui în beznă ca să faci lumină,/ ce pui în ou, ce pui în păpădie,/ ce pui să n-aibă nimeni nici o vină.../ a fost a celui cu arcade sparte/ când a cerut Celui de Jos tăcere,/ a celui plin de viaţă şi de moarte/ când a cerut Celui de Sus vedere/ până acolo, unde Unu arde/ pentru cei toţi şi cei ne-toţi din toate,/ toţi cei suiţi şi pogorâţi din Carte,/ într-o Mulţime de Singurătate (!)
(!) mă lasă fără ziuă, fără seară/ - eu ştiu şi cred şi simt că nu mai vine - / mă uit în urmă: perpendiculară,/ arde încet şi se ascunde-n Sine (!)