Unii şi Alţii (asimptotic tangou)

(!) pot ieşi – într-o clipită – din secunda asta lungă...
pot...fiindcă port limbajul veşnic al deşertăciunii...
pot...fiindcă am nimicul care poate să-mi ajungă –
unii spun că numai alţii, alţii spun că numai unii (!)
(!) pot intra – fără oprire – chiar în moartea asta scurtă...
pot...fiindcă-mi cer părerea toţi mărunţii şi toţi nalţii...
pot...fiindcă toată viaţa mi-am ascuns-o într-o turtă –
alţii spun că numai unii, unii spun că numai alţii (!)
(?) dacă pot, cine mai umblă pe şotronul din ogradă,
cine-şi mai aduce-aminte cum şopteşte apa-n ciuturi,
cine mai visează timpul, cine poate să mai creadă,
cine mai sădeşte greieri, cine mai cultivă fluturi (?)
(?) dacă pot, cine-o mai bate vântul ca să meargă moara,
cine o mai bate apa-n piua lor şi-a dumneavoastră (?)
(!) unii spun că-i bună ziua, alţii spun că-i bună seara –
noapte bună, miozotis...frunză verde floare-albastră (!)