Numai aşa ajungi Acum!

(era limpede şi tăcea)

Era limpede şi tăcea,
dar eu voiam să se tulbure, să-mi spună
de ce şi cum trebuie să mă mir
de atâta simplitate şi Lună.

Mă duceam la ea în fiecare zi
şi îmi dădea cât (nu) pot duce;
duceam foarte mult, dar nu înţelegeam
că port două cuvinte pe cruce.

Strigam după ajutor,
strigam fiindcă mi se părea foarte greu
să car atâta claritate şi tăcere,
şi să mai şi cred că aşa a vrut Dumnezeu.

Dar nu venea nimeni să mă ajute…
şi mergeam singur pe drum…
Şi am auzit: eşti pe Cale, bea şi tu puţin,
căci numai aşa ajungi Acum!