Asaltul mediocrităţii, la televizor. Diferenţa dintre "a sclipi" şi "a clipoci"

"Mai are și un look care sclipocește." (Dana Budeanu, emisiunea "Vorbește lumea", PRO TV, 02.02.2018)

Specialista în modă care comentează ținutele "vedetelor" și dă un verdict și care se pricepe la ce spune (în materie de modă) "excelează în folosirea unui limbaj "original": amestec de stil colocvial, numeroase anglicisme, nu reușește să-și ducă la sfârșit un enunț început, un tic verbal "OK" și numeroase greșeli de exprimare.

În enunțul de mai sus se vede că optează pentru un cuvânt preluat din limba engleză - look - în detrimentul cuvântului românesc - înfățișare. Pentru că termenul "look" este trecut în DOOM2, îl acceptăm.

Comicul involuntar apare la cuvântul "sclipocește". Apare aici o contopire între două verbe: a clipoci și a sclipi.

A clipoci, când se referă la ape, înseamnă "a susura, a murmura" (DEX). Când se referă la oameni, sensul lui este "a clipi des pentru a îndepărta somnul, a moțăi, a clipi" (DEX) și este un regionalism. A sclipi înseamnă "a luci, a scânteia, a străluci" (DEX).

Și un ultim lucru: doamna Delia Budeanu se referea la o ținută care era confecționată dintr-un material care sclipea. Așadar, era nevoie de mai multe cuvinte pentru a exprima ideea. O variantă ar fi: "Mai are și o ținută dintr-un material sclipitor (care lucește)".

Performanța în profesia ta trebuie să fie dublată de o exprimare corectă, chiar dacă alegem să fim familiari. FACE BINE LA LIMBĂ!

A dubita, tot la televizor

"Eu n-am dubitat niciun moment." (Alexandru Ciucu, creator de modă, PRO TV, 19.05. 2018)

Verbul a dubita, ca să vezi, nu există! Există adjectivul dubitativ, un cuvânt de specialitate care se referă la propoziții, există substantivul neutru dubiu ("îndoială").

Să încercăm o corectare! "Eu nu m-am îndoit niciun moment. Eu nu am pus sub semnul întrebării niciun moment." Barbarismele NU FAC BINE LA LIMBĂ!