Prima Veşnicie (III) (dosarele Z)
Moto: "când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,/ că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi/ oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte/ eterna alergare...ş-un gând te-ademeneşte:/ că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi!" - (Mihai Eminescu)
Şi le învăţ să şadă cât mai elegante,
cât mai cuminţi, cât mai cu minte, lângă drum,
măcar atât – cât lumânarea încă arde
şi n-a căzut în praf şi-n pulbere şi-n scrum –
măcar puţinul – cât mai este pân-se vede
cum te apropii cu tandreţe, parcă scrii
pe sus, pe jos...şi eu cetesc – pe îndelete –
că-ncepe CLIPA PRIMEI MELE VEŞNICII!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.