Q.E.D. (dosarele Z)

(!) mâine, poimâine, va să fie-un ieri,
cum ieri, alaltăieri era un mâine,
cum dai este un fel altfel să ceri
când gândul (ne)milos miroase-a pâine (!)
(!) ieri a fost astăzi - cum să (nu)-nţeleg
această (ne)greşită perfidie
a timpului amarnic, surd şi sec,
mut şi hulpav stăpân pe vecinicie (?!)
(!) acum, imediat, va fi atunci
nepăsător la râs, la plâns, la toate,
când voi striga zadarnic vorbe lungi:
mânca-o-ar moartea de eternitate (!)
(!) dar şi atunci pot crede că-i acum
indiferent la ce va fi să fie,
când strig şi pier ca un desen de fum:
mânca-o-ar moartea de vremelnicie (!)