Nocturnă (evaziune sentimentală)

(!) hai – la noapte – în lucernă,/ că mi-am cumpărat lanternă,
să ţi-o pun în ochi, uşor.../ să-mi zâmbeşti ca unui chior (!)
(!) tare bine-o să mai fie/ – cum nici n-am visat nicicând:
cetitor şi poezie/ laolaltă, pe pământ (!)
(!) şi-o să te cetesc întruna,/ poate-am să pricep ceva,
să se mire chiar şi luna/ ce bună-i lanterna mea (!)
(!) doamne, câtă foaie verde/ ca lucerna ne-nconjoară –
nici măcar n-avem ce pierde/...noi nu suntem pierde-vară,
noi nu suntem pierde-toamnă,/ iarnă, primăvară...noi
învăţăm să ştim ce-nseamnă/ doi în unu, unu-n doi (!)
(!) şi ce mai încolo-ncoace.../ tura-vura...până-n zori...
vom lăsa războiu-n pace/...credincioşi rumegători (!)
(!) şi-om pleca-ncotro se ştie/ că ne-aşteaptă – într-o carte –
iubitori de poezie/ şi poeţi fără de moarte (!)
(!) aşadar, dă ascultare/ – grabnic – sufletului meu,
dacă nu cumva nu-ţi pare/ că-s vrun fante derbedeu:
hai – la noapte – în lucernă,/ că mi-am cumpărat lanternă...
şi-ai să vezi minună(ţie).../ şi-am să văd minună(mie) (!!!!!!!!)