Uitare între Subiect şi Predicat

De mult...foarte de mult trebuia să fi spus, nu tocmai acum, când nici nu-i, când nici nu-s! De mult...tocmai de atunci, când nu era nici al meu, nici al tău, nici al lui, nici altfel, nici aşa! De mult...tocmai de când pământul era fără cer, cerul era fără pământ, ochiul era fără lumină, lumina era fără ochi, frumuseţea era fără leac şi fără deochi! De mult...când nu se ştia ce-i mamă, ce-i tată, ce-i scâncet, ce-i dinadins, când fiecare era şi învingător şi învins!...(când fiecare încă nu era fiecare, când Unu încă nu era scăzut, adunat, înmulţit, împărţit, despărţit, jefuit, mărunţit, umflat, ticăloşit, luat, dat, uimit, sfărmat, spânzurat...când chiar şi începutul abia se urzea, când abia se aşeza prima piatră la temelia lui Curat)...
Sigur că da!...(când încă nu se ştia c-o să existe, vreodată, Atunci!...când nu se ştia nimic despre Acum...ori c-o să existe, vreodată, Acum!...când nu exista nici măcar un Nimic, şi când nici măcar un Când nu exista!...când nimeni nu îndrăznea să calce peste Porunci, chiar dacă nu erau scrise, chiar dacă nu erau citite, chiar dacă nu erau criptate, ascunse în desene, în mari turbioane/fuioare de fum)...Nu?
Sigur că da!...De mult...înainte de prima Explozie şi înainte de Zidul lui Planck, înainte de re/facerea Lumii trebuia să fi spus! Înainte de primul trei(virgulă)paisprezece şi înainte de primul Întuneric trebuia să fi spus! Trebuia să fi spus înainte de primul nouă(virgulă)opt metri/clipă la pătrat, mult mai înainte de Iisus trebuia să fi spus! trebuia să fi spus doar o vorbă măruntă, de trei(sute)de(mii)de(kilometri)pe(secundă)! Tocmai înainte de sinus(pătrat)de(alfa)+cosinus(pătrat)de(alfa)=Unu, trebuia să fi spus! Nu?
Sigur că da!...Acum, este prea târziu, foarte târziu!...acum, nu mai am văz şi auz, nu mai am nimic de ridicat ori de coborât la putere, mi-a căzut în Neant şi-n (diz)graţie punctul de vedere!...Mama s-a dus "într-o noapte şuie,/ cu mâinile frumoase bătute în cuie"...cum zice poetul Ioanid, şi el plecat pe-un picior de plai infinit!...Tata s-a dus să netezească/îndrepte cărarea luminii cu lopata!...Şi cine să-mi mai cânte de leagăn? Şi cine să-mi mai păcălească moartea?...
Şi ai plecat şi tu, Arcadia!...Şi tu te-ai dus fără să spui şi fără să-mi ridici Crucea la Cub!...Cred că trebuia să fi spus tocmai înainte de em(ce)pătrat, mult mai înainte de a pune Uitare între Subiect şi Predicat! Nu?...Sigur că da!