Cer şi Pământ (la mormântul lui Costel Tudor, Respect!)

(!) când viaţa-i hodina cea repede-a morţii/ şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii – / ce taină mai caut prin spatele porţii?/ ce sper să mai aflu-n desimile ceţei?/ ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană/ când vecinic real este golul din cană (?)
 
(!) bat cer şi pământ – oare cine deschide/ când zei şi apostoli îmi scurmă prin blide?/ când sfinţi diplomaţi îmi înfulecă grâul/ şi visului meu îi pro/pun prea(des)frâul?/ de ce să conjug „a muri” şi „a duce”/ când viii scobesc drăcovenii pe cruce (?)
 
(!) eu cred că-i mai bine să zic: ce se vede-i/ himera iubirii şi-a foamei şi-a setei,/ fantoma şi farsa şi masca blândeţii/ când moartea-i cea umbră eternă a vieţii,/ păcală şi-n faţa şi-n spatele porţii/ când viaţa-i hodina cea repede-a morţii (!)