Reaua şi Haimanaua lui Zimbru (dezlegare la mov)

(!) şi o pândesc de-o viaţă, prin tufănele...vine/ în fiecare toamnă, dar nu m-aude n-of/ –  e reaua-haimanaua mea steauă fără nume,/ o văd cum stă-n mişcare, cum stă într-un pantof (!)
(!) mă laud înspre ceruri: sunt alfa şi omega!/...dar nu mă bagă-n seamă, sunt ocolit şi praf!/...când i-am găsit pantoful pe care-l are lipsă/ mi-am zis n-oglindă, imnic: io-s mirele moldav (!)
(!) am pantoful tău...te rog frumos,/ nu mai sta-n cenuşă, vino jos,/ hai acasă, doamnă steauă mov!.../ ţi-am pus flori de toamnă în alcov (!)
(!) şi o pândesc de-o viaţă cum arde fără milă,/ în propria-i mişcare, cum stă-nspre asfinţit/ şi nu se uită-n urmă!...ce fac, dacă se stinge?/ şi cui voi spune-n moarte pe cine-(o) am iubit (?)
(!) zadarnic e-nceputul, zadarnic şi sfârşitu-i/ – ş-al meu, ş-al ei – zadarnic e tot, dacă nu vrea!/...îi pun hotar lui alfa, îi pun şi lui omega:/ această steauă-i reaua şi haimanaua mea (!)
(!) hai acasă, doamnă steauă mov!...ţi-am pus flori de toamnă în alcov,/ nu mai sta-n cenuşă, vino jos,/ am pantoful tău...te rog frumos (!)