COTUL DONULUI (psalmul Deşertăciunii la crâşma Poeţilor din Iaşi)
hai să fim ai nimănui/ chiar "LA COTUL DONULUI" -
crâşma noastră veche-veche,/ unde zice (la ureche)
ionică (moş scripcarul)/ despre cum ne bem amarul
şi dulceaţa despre cele/ mai uşoare şi mai grele
zile... nopţi... câte ni-s date.../ hai să bem (pe săturate)
câte una... mică... tare.../ dacă n-avem bani... de... mare!
şi să ne-amintim de-atuncea,/ când abia-ncolţise crucea
noastră de voinici, când lumea/ se-ntreba cine anume-a
dat să ne-ntâlnim într-astă/ bucurie şi năpastă
căreia îi spunem viaţă/ lungă, scurtă, caragaţă,
strâmbă, dreaptă... dar frumoasă/ - nu-i aşa că nu ne pasă
ş-o trăim aşa, cum sună/ straşnic (moş ion) din strună?
hai să fim ai nimănui/ chiar "LA COTUL DONULUI" -
dar să nu uităm ce-nseamnă/ că am prins încă o toamnă,
că suntem încă departe/ de tăcere şi de moarte -
hai să-ţi scriu încet, bădie.../ chiar ACEASTĂ POEZIE!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.