Ceva nou sub soare

(învăţătură pentru mai târziu)

Mama mea, la moartea mamei sale, s-a-mbrăcat frumos şi a tăcut;
şi mergea de acolo până acolo, printre vii cu lacrimi şi trecut.
Mama ei stătea pe pat întinsă, uite-aşa, cu capul spre apus -
încă nu venise cu sicriul un creştin tâmplar, deştept din sus.
Un pahar cu vin, un fir de pâine, oameni mulţi, tristeţe, pregătiri…
Singuri într-un sat - eu şi bunica după uşa ochilor subţiri.
A venit creştinul cu sicriul - când şi cum şi unde…nu mai ştiu…
O aud pe mama: hai, băiete, pune-o pe bunic`ta în sicriu!
Mai apoi în cimitir s-aude dinspre casă clopotul cum cheamă…
şi-o aud pe mama cum rosteşte doar atât: mergi sănătoasă, mamă!