La pas...prin Oraşul fără Cap Compas (II)

Desigur – când se dă cu stângul în dreptul, când la un şurub de 8 se foloseşte o piuliţă de 10, când „muncitorul” companiei care renovează strada clămpăneşte alcool în timpul serviciului –  e mai uşor de căutat şi de găsit scuze decât soluţii, e mai „rentabil” să apelezi la un lamento, la o zicere de tip „şi noi, ca oamenii”, la tot felul de viclenii netezitoare, acceptabile, umplute cu toleranţă „creştină”: „nu-l judeca pe altul, că nu ştii ce revelaţie îl pocneşte la hârcă”, nu te vârî unde nu-ţi fierb moaştele”, stai în banca ta”, „nu-l deranja pe cel de sus”, „de ce nu-ţi vezi de bucăţica ta”, „nu te pune cu naiba, că nici dumnezeu nu te scapă”, „ce, te afectează pe tine”, „sictir, că-ţi pun compresorul pe spinare”, „nu-ţi convine, n-ai decât să te muţi în altă parte”...ca şi cum nu din banii publici se fac lucrări de mântuială, ca şi cum nu eu, tu, el, ea – contribuabilii, adică – suportăm ceste hachiţe de „constructor” sprijinindu-se/dormindu-se pe lopată, ca şi cum Cineva a legiferat celebra „merge şi aşa”, adică „timpul trece, leafa merge, noi cu drag o bălăbănim şi o bălăngănim şi o precumpănim (de) colo-colo”. Nu?

Desigur – ca un colac bicisnic depus peste o pupăză sfrijită – se scormoneşte şi se găsesc şi motivaţii/argumentaţii „serioase”, „persuasive”: „n-avem specialişti în gropi”, „n-avem fonduri”, „avem alte priorităţi la ordinea zilei”, „sigur se mai poate aştepta”, „agenda-i prea încărcată, dă pe dinafară”, „nu există legislaţie în domeniu”, nu s-a prezentat nimeni la licitaţie”, „opoziţia-i împotrivă”...şi altele, şi altele...una mai ocolitoare de responsabilitate decât alta. Nu?

Desigur, nu se poate spune că nu s-au făcut celebrele „studii de fezabilitate” şi de „oportunitate” când s-a s/pus intenţia/problema construirii unui Tunel ori a unui Pod la Dunăre. Nu mai zic de câte ori s-a visat/promis un Aeroport care să scurteze lungul drum dintre „Zis” şi „Făcut” pe aceste meleaguri aproape uitate de Partid şi de Stat. Nişte guvernatori cu Cap Compas valid – cum sunt cei din China şi Japonia, spre pildă – ar fi acoperit bătrânul Fluviu de la Baziaş până la Sulina, cât ai zice „pod”. Ori i-ar fi montat o mie şi una de Găuri de Vierme, cât ai zice „tunel”. Sau, într-o lună de Zile şi Nopţi, ar fi aşternut un Aerodrom din Galaţi până la orice Destinaţie, şi Retur. Însă – vorba/scrisa unui Poet Român – „n-a fost, n-a fost aşa”. Se pot pune o droaie de întrebări logice/fireşti: de ce n-a fost aşa? de ce a fost altfel? cine răspunde pentru acest chix? şi cine are grijă de acest sanchi permanent?...(Stai să vezi!)