La pas...prin Oraşul fără Cap Compas (III)

Treci prin Micro 17, mai ales dacă locuieşti în el. Treci mai tare sau  mai încet. După cum te-ndeamnă perspectivele. Şi după cum ţi-i felul de a fi. Sau de a nu fi. Treci şi-ţi asumi un mare risc. Fiindcă, parol, în fiecare zi se găseşte o droaie de terorişti cu fierăstraie, găuritoare, dărmătoare...ocupată cu aşa-zisa amenajare interioară şi exterioară, droaie care pulverizează/mutilează tot ce mai înseamnă Oleacă de Linişte. Literalmente, dacă ai Glagore şi Suflet, aceşti neciopliţi nu-ţi fac altceva decât să-ţi fisureze, să-ţi sfărâme tot ce-i într-alcătuirea ta din carne şi din oase, să te determine a crede că acestui Trist Oraş chiar îi lipseşte Capul Compas. Dacă nu i-ar lipsi, l-aş întreba: cine plăteşte Sănătatea pe care o distrug aceşti analfabeţi? Şi i-aş spune: Băi, Capule Compas, eşti aşa de chior încât nu vezi că tronsoanele blocurilor s-au lipit unul de altul din cauza cestor tăietori şi vandali şi azvârlitori de pereţi? Ştii cumva ce mai face Domnul Inspectorat (de Stat!!!) pentru Construcţii?

Iacătă, sunt în ultima staţie a troleibuzului 104. Alături, un filfizon/elev însoţit de maică-sa şi de taică-său, trăncănesc de mama focului, turuie baliverne...şi scuipă des şi mult. „Bărbaţii” scuipă şi „femeia” îi admiră! Mi se face greaţă...şi le scriu după cum urmează:

Îmi suflă-n borş, mă scuipă şi vor să mă agaţe/ n-această hărmălaie de lumpeni şi paiaţe,/ îşi dau, cu sârg, arama pe faţă pe faţă şi pe dos,/ dar nu pricep ce este un zmeu, un făt-frumos!// N-ai de ales – e simplu, îi iei la întâmplare,/ sunt toţi de-aceeaşi marcă, au creiere uşoare,/ îşi fură crucea mă-sii, o taie şi-o fac foc,/ şi urlă ca tembelii de mod, de timp, de loc!// Cu gesturi sincopate, cu mers de hartapale,/ de histrioni ai flegmei şi-ai sufletelor goale,/ împing bătrâni pe scară, scrâşnesc, înjură, sar/ – au pleavă-n tărtăcuţă şi minte-n buzunar!// Cică se duc la şcoală şi cică-nvaţă tare/ – s-aud cum varsă vorbe urât mirositoare/ aceşti alde „ailaviu” cu mâinile în cu.../ aceşti experţi în zero, aceşti alde „fac iu”!// Aceşti bătuţi în capse, în cap şi-n tatuaje,/ montaţi printre rachiuri, manele şi etaje,/ scăpaţi de sub controale şi refuzaţi de cer/ – devoră păsări-liră şi scuipă-n leru-i ler!// Zgomotornade, viruşi, cretini şi vuvuzele,/ sfrijiţi şi mizerabili, păduchi şi pui de lele/...fac legi şi pun sigilii pe fluiere de fag/ – ajută-i DOAMNE...iartă-i FIINDCĂ ŞTIU CE FAC!//...(Stai să vezi!)