Clipa cea mai Lungă (pentru Ariclia Orhei, cu tot Respectul!)

Am astă clipă...o păstrez întruna,
ca pe-un secret curat, ca pe-un odor...
(e prima...celelalte sunt murdare...)...
s-o am atuncea, când va fă să mor!
 
Am astă clipă...o ascund în suflet...
numai acolo-i locul cel mai sfânt...
în rest, e destrămare şi minciună,
timp sfărâmat şi steauă fumegând!
 
Am astă clipă...clipa cea mai lungă
şi grea printre devreme şi târziu
şi printre minus/plus...ultima clipă...
s-o am atuncea, când va fi să fiu!...
 
Vezi ce frumos vibrează infinitul
când se aude simplu, printre vii:
trăieşte-ţi clipa vieţii şi a morţii,
nu-ţi pierde rostul ei…fără să-l ştii!