La pas...prin Oraşul fără Cap Compas (VII)

Ieri – să tot fi fost vro treisprezece ceasuri şi cincisprezece minute postmeridian  – mă apelează vechiul şi venerabilul meu amic, moş Ion Mutelcă! Îmi dă bineţe şi-mi spune cu ton aproape poruncitor să iau un taximetru şi să „zbor” cât pot de repede la „Cireşica”, unde mă aşteaptă să „mâncăm” câte-un „Napoleon” mititel şi câte-un „Cabernet” cu „Borsec”! Şi mai cică-mi achită el cursa dus-întors! Şi că are să-mi ceară ajutorul într-o chestiune de Constituţie, pe care n-o desluşeşte neam! Nu pot să-l refuz, mă comport ca atare, ajung, îl salut, comandă, bem...şi mă întreabă foarte serios: „cum adică fiecare are dreptul să candideze, să aleagă şi să fie ales în orice structură politică a statului? nu ţi se pare o nerozie? nu ţi se pare că trebuie amendat acest paragraf?”...Apoi, tacticos şi scrutându-mă, caută-n buzunar şi scoate o coală liniată dictando şi scrisă cu creion chimic! Şi începe să cetească astfel: „în zadar veniră hunii, turcii, grecii şi tătarii,/ nemţii, ruşii şi-alte lifte...acum, sunt americanii!/ – sunt şi nu-s...fiindcă, iată, toţi mai-micii şi mai-marii.../ toţi cretinii, vagabonzii, panglicarii şi mârlanii.../ toţi re-duşii, re-făcuţii, re-maiaţii, re-pliaţii,/ toţi căzuţii, de-căzuţii, des-făcuţii, dezmăţaţii,/ toţi piraţii, transpiraţii, expiraţii...toţi, de-a valma,/ fac ce vor în ţara ceasta, dau cu ghioaga şi cu palma,/ dau cu tunul, dau cu banca, dau cu lenevia-n şcoală,/ dau în mă-sa cu blesteme, dau cu barda-n luna goală,/ scuipă biblii, scuipă moaşte, beladone şi petunii/ – şi-n zadar veniră turcii, şi-n zadar veniră hunii,/ şi-n zadar veniră nemţii, şi-n zadar veniră ruşii,/ căci nimic nu învăţară ceşti plai-boi din faţa uşii,/ ceşti plai-boi din faţa porţii, ceşti plai-boi în toate cele,/ ceşti păduchi ajunşi în frunte, aiuriţi şi pui de lele,/ ceşti aleşi de toţi sperjurii, cei cu fotbalişti în faţă,/ cei cu glugi şi şlapi şi greţuri şi cu pară mălăiaţă,/ halitorii de seminţe şi experţii în manele,/ educaţi prin limuzine, laureaţi după zăbrele/ – pot să plece-americanii, sunt în plus...chiar nu se poate/ cu asemenea nemernici hâţânaţi de libertate/ să ajungi cât mai aproape, să ajungi cât mai departe!!!// Ia-ţi ce-a mai rămas din Ţară...şi ascunde-o...într-o Carte!!!”...Sigur că da! Iscodindu-mă din priviri, moş Mutelcă mai comandă câte-un rând, ciocnim, bem, nu fumăm...şi tăcem! Eu tac...fiindcă monşer Ion a pus punctul pe ăla! El tace...fiindcă-i tare curios să mă audă comentându-i de/scrierea! El este un mare iubitor de Mihai Eminescu! Ştie toate cele cinci Satire ale lui Mihai!...(Stai aşa!)