Mersul Trenurilor (despre tristeţea impiegatului scăldat în lacrimi)
cele mai triste despărţiri sunt în gară
când chiuie locomotiva în sine
şi te anunţă că pleacă maria
şi că e greu să te desparţi chiar de tine
ce bestie şi locomotiva asta
şuieră de parcă maria se duce la nuntă
şi tu rămâi ca un mire castrat
într-o singurătate măruntă-măruntă
mai stai în gară o zi două zile
mai stai câteva nopţi nenumărate
fără să ştii că după maria
chiar toate trenurile vor fi suspendate
şeful gării scoate nişte lacrimi
lângă clădirea cu figură de animal
flutură steagul pentru ultima oară
şi intră definitiv în concediu pre/mortal
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.