Un strigăt din Moldova de Sus (I) (autodenunţ)
HAI SĂ CĂUTĂM COPILĂRIA
unde am uitat-o într-o zi
frică am c-a putrezit şotronul
cred că cercul nu mai are pi
plânge în tăcere am visat-o
chiar în noaptea asta de acum
seara stă cu nimenea pe prispă
ziua umblă singură pe drum
poart-aceeaşi rochie de stambă
merge tot cu ghetele pe dos
duce vaca oile să pască
şi se roagă pentru noi frumos
a strigat încolo şi încoace
din salcâm din măr şi din cais
vorbă dulce a trimis prin păsări
multe epistolii a trimis
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.