Un strigăt din Moldova de Sus (II) (autodenunţ)
zic mereu că nu am o clipită
că nu am cerneală şi cuvânt
să-i răspund ca unei copilandre
triste de la cer până-n pământ
cred că ştie care-i adevărul
ştie că-s pierdut că-s mincinos
ştie şi m-aşteaptă şi mă iartă
sub lumina geamului din jos
poate fug din ceastă rătăcire
şi din valma cestui labirint
poate-mi sui o lacrămă pe iris
şi mă dau bătut şi nu mai mint
frică mi-i c-a putrezit şotronul
cred că cercul nu mai are pi
hai să căutăm copilăria
UNDE AM UITAT-O ÎNTR-O ZI
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.