NIŞTE APĂ (II) (dosarele XYZ)

Moto:
„Cărţile mele sunt ca apa. Cărţile marilor genii sunt ca vinul.
Din fericire, toată lumea bea apă”. (Mark Twain)
 
Îngrijesc TRUPUL fântânii/ - DUHUL APEI îmi şopteşte:
nu-i nimic mai trist în lume/ ca FÂNTÂNA PĂRĂSITĂ !!!
mângâi SUFLETUL fântânii/ - altfel, nu mai pământeşte !!!
altfel, pleacă şi s-ascunde-n/ hohot de mulţime vidă !!!
ş-am să-i CER CERULUI apă,/ şi doar SETE am să capăt,
ş-am să văd ce trist e Drumul/ cel fără FÂNTÂNĂ-n CAPĂT !!!

Desenez un DRUM pe tablă,/ şi o SETE,/ ş-o FÂNTÂNĂ,
şi o SALCIE cu lacrimi/ pentru LIMBA cea ROMÂNĂ,
şi o LINIŞTE, ş-un SUSUR/ în Adâncuri desenez,
şi le scriu şi câte-o CARTE/ ca să aibă ÎNŢELES,
şi le duc unde li-i LOCUL:/ pe MOŞIA ROMÂNEASCĂ,
tot Respectul şi tot Natul/ Veac de Veac să le SFINŢEASCĂ !!!

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)