Odă Cailor Anonimi (II) (în buiestru)
Moto:
„tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc -
tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal//
şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început -
erai pe unde nici n-ai fost:/ ştiu toată moartea pe de rost”
(Iolanda Cremene)
O, caii mei!... o, caii mei!.../ (v)aţi dat istoriei temei,
aţi sfărâmat (din temelii)/ mofturi de duşi, mofturi de vii...
aţi rostuit descălecări/ pân’ v-a(u) dat sângele pe nări,
până când mari şi mici şi goi/ au smuls şi sufletul din voi...
acu, sub flamuri şi sub porţi,/ zac numai oase de cai morţi...
urmaşii voştri sunt puţini,/ loviţi de blestemaţi senini
şi de geambaşi cu cap uşor.../ (vai de sămânţa mamei lor!!!)
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.