Ultima Înfrângere

m-aş sinucide... moartea zâmbeşte foarte frumos,
dar mă înving ideile lui tata...
tata a mers până la moarte şi înapoi, pe jos
şi a netezit cărarea luminii cu lopata

naiv, ca pe o târfă am alungat din vis
filozofia şarpelui de casă...
iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins
şi nici nu fac lumină, şi sunt o umbră arsă

dar vine deodată chiar timpul să alerg
şi să-l ajung mai repede pe tata,
să mă înveţe iarăşi descântecul de melc...
iar cântecul de leagăn să-mi păcălească moartea

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")