PE/TRECERE...în ALB (la mormântul poetului Nichita Stănescu)
VINE IARNA PESTE MINE CU ŞENILE DE ZĂPADĂ,
mi se-nfige-n frunte crucea subţiindu-se de ploi –
am trecut de primul viscol care-a vrut să mă revadă,
şi am auzit strigându-şi teiul frunza înapoi !!!
lunecărilor de sănii le sunt îngerul aproape,
oameni cu veşminte albe văd iubindu-se în ger –
viscolul m-ademeneşte, simt că nu mă mai încape
haina mea rămasă nouă de pe vremea lui Homer !!!
rătăcesc printre troiene, ochii-mi caută în urmă
tot ce am uitat Acolo şi Atuncea şi Oricând –
nu găsesc decât Absenţa care scurmă, scurmă, scurmă
şi mi-alungă de la Capăt raza Lunii tremurând !!!
vine timpul şi răstimpul să mă-ntrebe întrebare:
viaţa este o Greşeală ???...moartea este o Erată...??? –
ce mi-i cald de-atâta viscol – hoţ nebun de respirare –
TRECE IARNA PESTE MINE CU ŞENILE DE ZĂPADĂ !!!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.