De-a dura

* (jocuri olimpice) *

Jur: ce a fost cu viaţa nu mai schimb,
zeii se dau de-a dura prin Olimp,
dau muze ofilite pe nimic,

nu pot fi tot…şi mi se face frig,
iluzii nu mai am, nu mă mai dor,
mirarea stă picior peste picior!

Şi dacă stele fulgeră şi cad,
sunt pulberea cărărilor din sat,
adun şi scad ce n-am avut nicicând,

admir tristeţea lupului flămând,
ruşine mi-i de cerul care nu-i - 
decât al meu, mai bine-al nimănui!

Sfârşit la timp, mă duc la început:
vreau să mă doară ce nu m-a durut,
mult mai puţine raze-n cercul strâmb

şi-n cer mult mai puţine flori de câmp;
acum, aici, în raiul mic şi tern,
jur să mă dau de-a dura prin Infern!