ULTIMA SUPLICAŢIE [cine iubeşte şi (nu) lasă!?]

Nu mai rezistă printre gunoaie şi blesteme,
printre indiferenţa şi scuipatul omului modern,
nu-i mai suportă pe cei care se dau cu aramă pe faţă,
nu mai poate fi Cenuşăreasă,
e gata să plece oriunde şi oricând,
însă n-o mai vrea şi n-o mai strigă nimeni la poartă,
chiar dacă-i din ce în ce mai frumoasă !!!
 
Unii au declarat-o indezirabilă,
alţii au declarat-o inumană,
şi unii şi alţii au trecut la ură, huiduială şi lapidare –
ea-i o Maria-Magdalena foarte frumoasă
şi râvnită/visată până şi de cei care zvârle cu pietre,
ea-i Mama Poeziei din Totdeauna,
şi în braţele-i lungi ar vrea să moară oricine –
Vă rog foarte mult: lăsaţi Metafora să vină la mine !!!

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)