Când (despre fluturare)

Desenează fluturi pe asfalt…
(fluturi mulţi, cu cretă colorată)…
şi-i descântă şi le spune cum,
când şi unde au mai fost odată

şi-au trăit şi au murit frumos,
fluturându-şi rostul pentru cine
poate înţelege că mai sunt
liniştiri, chiar dacă-s mai puţine

cantilene, lăcrămări şi-uimiri
printre mâini întinse-n fluturare
de batiste şi năframe când
trenu-i gata-n gări despărţitoare!
 
Desenează fluturi pe asfalt…
(pentru toţi sărmanii desenează)…
şi încep să-i crească aripi moi,
şi se vede serafim de pază,
 
şi de leagăn, şi de-ajuns la timp,
în această sfântă întâmplare,
când se şterg de nevăzut la ochi,
se ridică şi pornesc să zboare!

(Din colecţia "Poezii rămase tablou")