Să nu zici că nu ţi-am spus!

Dacă te mai prind la poartă, mă fac rău ca un obuz 
liniştit... ştii foarte bine ce se poate întâmpla,
dacă nu mă laşi în pace... pot să explodez cumva,
pot să te sfărâm, duşmanco!... să nu zici că nu ţi-am spus!

Şi mă fac mitralieră cu metafore dum-dum,
cu lunetă, cu trasoare, să se vadă până-n sat,
cu oglinzi retrovizoare, ca să văd ce (n)-am uitat
când mi-ai declarat războiul cel de-atuncea pân-acum!...

Cred că (n)-am uitat să-(mi) flutur o batistă la plecare... 
[fel de-a zice „re/vedere” cine ştie când e dat (!?)]...
merg viteaz şi (nu) mi-i frică: cer închis, teren minat...
oare cine mai trăieşte? oare nimenea nu moare?

Merg frumos, corect, cu grijă... am (în raniţă) de toate...
am chiar şi bastonul ăla... mândru-s cât Napoleon...
nici nu ştiu ce mă aşteaptă... sunt sfeclit şi cam aton...
parcă am lipsă de calciu, praf în ochi şi beţe-n roate!

Oare unde-o fi războiul?... nu prea văd nici un război!...
cred c-o fi din ăla rece!... nu e bun războiul cald?!...
cred că-n ceastă războire (fără „hai!” şi fără „halt!”)
nu-s triumfuri şi înfrângeri... (doi în unu! unu-n doi!)...!

Oare unde-o fi duşmanca?... [nu se vede nici o iotă
din Măria-sa de bază şi de vârf... (de rang! de vază!)]...
nu pot zice că i-i teamă când o ştiu de cea mai brează
într-această încleştare mondială, poliglotă!...

Dinspre-ncolo, dinspre-ncoace se aude, deodată:
ortografic, ortoepic - nu există nici un pact,
nu există armistiţiu... e o ardere-n abstract, 
până-n pur şi-n simplu... până-n fără fals şi fără pată!

Pregătiţi metonimia... nu uitaţi de sinecdoce,
de litote, de semantici... [s-aveţi tot ce (vi) se-ntâmplă
morfologic şi sintactic]... (luaţi mâna de la tâmplă!)...
generali în bătălie-s alde Barthes, Vianu, Croce...!...

Aşadar şi prin urmare... hai să (nu) murim la poartă,
hai să dăm din minte-n minte... din cuminte în cuminte: 
două flăcări haimanale, prinse-n artă pentru artă
când vin două păsări-liră să ne scrie pe morminte!