Ea stă cu mine... unde va să fie (despre undeva)

Ea stă cu mine... tocmai când s-aude
(atunci) numărătoarea cum se vede...!...
Încep de unde... (numărând cu sete)...
şi până unde... (toate-s reci şi crude)...!

Sunt undeva... sunt unde va să fie
ce-o să rămână după numărare...!...
Ea stă cu mine, freamătă şi n-are
cifre să-mi dea (din cifrul ei) şi mie!

Număr frumos şi mult, până la zece...
zic zero... şi mă uit cum şi cât scade...
apoi mă pierd (puţin) printre monade...!
Spun unu... (singur)... şi ea dă să plece!

O rog să stea... (îi zic despre răbdare)...
zic doi, trei, patru... (tremură şi tace...
mai stă... mai dă din câtele-i mijloace)!...
Zic cinci, zic şase... (spune că o doare)!

O doare-apropierea celui unde
va fi să fie doar ce-o rămână
din cea numărătoare tocmai până
la şapte, şi-opt, şi nouă... (şi la frunte)...!

Zic zece... (fără sete)...!... Nu-i săracă,
zice că zece (pururi) nu există,
îmi dă cât vreau (din cifru)... e o tristă...!
Şi număr invers... dar ea nu mai pleacă!

(Din colecţia „Poezii rămase tablou”)