Psalm... de Joacă [pentru alde Maria]

MARIILE mele sunt multe, nu pot/ să le număr, nu ştiu câte sunt/ - le adun şi le scad, le iubesc şi le scot/ la joacă prin IADUL meu mov şi mărunt// MARIILE mele au plâns şi m-au dus/ anonim şi curat în ispitele lor,/ m-au dus în mătăsuri, pe jos şi pe sus,/ m-au dat la statui de mâncare şi dor// MARIILE mele mereu mi-au făcut/ jucărele: arc, sabie, zmeu şi şotron/ - mi-au spus că-s o biată fărâmă de lut/ şi n-am să ajung niciodată ION// MARIILE mele mi-au zis că nu am/ de ce să mai sper şi de ce să regret,/ fiindcă eu ştiu să pun viaţa la ham, nu ştiu să pun moartea pe mers mai încet/ MARIILE mele au râs şi-au plecat/ în braţele care le fac mai MARII/ decât lângă sufletul meu înclinat/ printre vii mai mult morţi, printre morţi mai mult vii// MARIILE mele îmi scriu că nu pot/ să se-ntoarcă aici, în des/cântecul meu/ - stau singur, mă scad, mă adun şi mă scot/ la joacă prin RAIUL lor singur mereu !!!

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")