MAICA DOMNULUI [poem în şoaptă]
noaptea, în şoaptă,
pe o pânză cu păianjeni cuminţi,
o văd cum se dă jos din icoană
şi înveleşte copiii fără părinţi
apoi, până dimineaţă,
le apără somnul de cele pustii,
să doarmă liniştiţi şi să viseze
numai părinţi şi numai jucării
apoi, până la înserare,
stă în icoana cea din totdeauna
şi le arată cum să-nveţe singuri
de ce-s copii, de ce răsare luna
apoi, până la moarte,
îi tot strigă şi îi aşteaptă pe toţi
să se suie lângă ea şi să vadă
că totu-i o roată alcătuită din roţi
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.