ODĂ BUCURIEI [dosarele Z]

acuma duc o paralelă/ cu drumul, pe ţărână, dreaptă
sau strâmbă, după cum e firul/ vieţii şi-al morţii dintre noi -
mă odinesc, sărut pământul/ şi duc o perpendiculară
pe paralelă... iar odină.../ şi iar... şi iar... văd... suntem doi
fiindcă nu-i de unu jocul/ care aşteaptă să se-ntâmple:
dorul îmi dă pe dinafară,/ sufletul meu năuc se împle
cu lacrimile bucuriei/ că, în sfârşit, se împlineşte
visul şi-aud cum începutul/ cinic, scorţos şi fanfaron
e gata să arunce piatra/ misterioasă, triumfală,
în pur şi simplul strict al cestui/ divin şi diavolesc şotron !!!

aplauze, ovaţii, râsuri/ şi plânsuri - şanse paralele,
norocuri perpendiculare,/ viaţă şi moarte fără frică -
ce joc frumos chiar în lumina/ şi chiar în umbra unei stele,
chiar dacă - negreşit - se ştie/ de la-nceput cine câştigă !!!