ORDIN DE ZI PE VEŞNICIE [cu poetul Nichita Stănescu – 37 de ani de la moarte]

Astăzi, când industrializarea fluturilor este în floare,/ când se mai fabrică lacăte şi sârmă ghimpată/ şi când paiul se crede vapor de cursă lungă.../ voi, Poeţilor hefaistosizaţi la Şcoala Profesorului Iocan,/ aprindeţi-vă, ardeţi repede, ardeţi până la capăt,/ durea-v-ar să vă doară Limba Română !!!// Astăzi, când nici vântul nu mai are sens  şi bate aiurea,/ până la furtună,/ când butoiul refuză vinul Filozofiei/ şi viile sunt aproape moarte de filoxeră politicoasă/ –  voi, Poeţilor, îmbrăcaţi-vă-n visarea teilor Eminescieni,/ lăsaţi naibii scamatoria literară/...şi scrieţi de meserie, nu de alta,/ feriţi-vă lampa/ şi învăţaţi pe scheletul lui Diogene anatomia sistemului Os-Om-Os-Fluier !!!// Astăzi, când se cultivă o mie şi una de lacrimi pe hectar,/ când icrele ţin loc de ştampilă şi carasul e bun de tipar,/ când plicul creşte în ochii editorului cât inepţia obraznică în valoare literară – / voi, Poeţilor cu vulturi imperiali pe hârtie,/ pregătiţi cuţitul gramatical şi duceţi-vă-n Galileea/ să însămânţaţi pe străzile Nazarethului foarte puţinii/ şi singurii şi ultimii fluturi nemuritori !!!// Scrieţi despre Femeie şi despre Muză/ pentru Mântuirea din ochii celor care încă se mai uită la voi,/ desenaţi în memorie Eternitatea Şarpelui-de-Casă.../ desenaţi în suflet Istoria Cailor,/ să nu se scufunde Câmpia Română/ sub greutatea ovăzului întors din Pristolul de la Roma.../ şi, mai ales, Nu vă scrieţi Testamentul/ –  îngerivorii pândesc din culise !!!// Astăzi, când marii au probleme Mărunte şi micii alcătuiesc biografia lui Dumnezeu,/ când Triunghiul Bermudelor nu se ştie dacă-i dreptunghic sau scalen,/ când mimoza-pudică citeşte cărţi cu bandiţi/ şi floarea-de-colţ încolţeşte-ncolţită de zei,/ când fiicele lui Zeus vor cicisbei/libidinoşi pe Vârful Olimp,/ când Teatrele sunt singure şi fotbalul cucereşte Atlantida,/ când Nabucodonosor anunţă-n ziare „vând convenabil grădini suspendate”,/ când păstorul întristat recită Ultima Mioriţă Hiperboreeană/ şi cuiele se bat şi se împuşcă din Dorinţă de Linişte şi Pace,/ când Sfântul Gheorghe pică marţi şi se chiuie sâmbătă,/ când Ion trece de la Gură-de-aur la Sapă-de-lemn/ – voi, Poeţilor rămaşi în Cetate,/ puneţi-(vă) ochii în catapultă/ şi dărâmaţi Zidul care vă desparte de Nemurire !!!// Da, voi, Poeţilor/ – din ce în ce mai puţini/ şi condamnaţi la Candoare pe Viaţă,/ însă Adevăraţi şi Naturali Viermi-de-Mătase !!!